Institutul Cantacuzino: Istoria și importanța vaccinurilor produse înainte de 1990
Institutul Cantacuzino a fost cunoscut pentru producția diverselor vaccinuri, printre care și cel împotriva varicelei, care a lăsat multe persoane cu cicatrice. Această cicatrice, provocată de vaccinul obținut din virusul Vaccinia, era o consecință a metodei de administrare folosite înainte de Revoluție.
Medicii foloseau un ac bifurcat pentru a introduce soluția cu Vaccinia în organism, iar fiecare înțepătură ducea la depunerea virusului și la formarea pustulelor. Acestea se vindecau în timp, lăsând în urmă o cicatrice vizibilă.
Institutul Cantacuzino a fost responsabil pentru producerea a șapte tipuri de vaccinuri înainte de 1990, dintre care două ar putea fi reluate în doi-trei ani, conform declarațiilor profesorului Alexandru Rafila, președintele Societății Române de Microbiologie. Acestea sunt vaccinul BCG (antituberculos) și vaccinul gripal.
Vaccinul variolic a fost produs până în 1979, când boala a fost eradicată datorită vaccinării, iar vaccinul difterotetanic pertusis (DTP) era format din componente diferite produse la Institutul Cantacuzino și în laboratoarele din Iași.
Alte vaccinuri produse la Institutul Cantacuzino înainte de 1990 erau vaccinul rujeolic simplu și vaccinul polio, care era realizat pe culturi celulare din rinichi de maimuță importați din Indonezia. De asemenea, a fost produs și vaccinul antigripal, pentru care doi medici s-au pregătit în Anglia.
Institutul Cantacuzino a avut un rol esențial în programul național de imunizare, contribuind la eradicarea unor boli și protejând sănătatea populației. Reluarea producției de vaccinuri în viitor ar putea fi benefică pentru sistemul de sănătate din România.
