ULTIMĂ ORĂ: S-a stins o mare legendă a țării! Dumnezeu să-l odihnească!

Ion Vianu, scriitor și medic psihiatru cunoscut, s-a stins din viață la vârsta de 90 de ani în Morges, Elveția. Vestea tristă a fost adusă publicului de fostul ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, care a menționat data nașterii și a decesului lui Ion Vianu: „Ion Vianu/ 15.04.1934, București (România) – 20.06.2024, Morges (Elveția)”.

Personalități marcante din mediul cultural și academic românesc, precum politologul Vladimir Tismăneanu, au exprimat profundul lor regret pentru pierderea lui Ion Vianu. Tismăneanu l-a descris pe acesta ca pe un luptător pentru drepturile omului și un critic al abuzurilor politice în domeniul psihiatriei.

Ion Vianu s-a născut la București pe 15 aprilie 1934, fiind fiul criticului literar Tudor Vianu. A studiat filologie clasică și medicină și și-a desfășurat cariera în principal la Clinica universitară de psihiatrie a Spitalului „Obregia” din București, unde a fost și cadru didactic. În 1977, a emigrat în Elveția în semn de protest față de folosirea psihiatriei în scopuri politice.

În Elveția, Ion Vianu și-a continuat activitatea ca medic psihiatru în mediul privat și a devenit cunoscut pe plan internațional pentru apărarea drepturilor omului în psihiatrie. A publicat numeroase articole și studii despre istoria și filosofia psihiatriei, contribuind semnificativ la înțelegerea acestui domeniu.

Ca eseist și scriitor, Ion Vianu a debutat cu lucrarea „Stil și Persoană” în 1975 și a continuat să publice numeroase volume, printre care „Paramnezii”, „Caietele lui Ozias” și „Vasiliu, foi volante”, toate parte din ciclul de romane „Arhiva Durerii și a Mâniei”. A fost și coautor al volumului „De ce m-am întors în România”, unde și-a împărtășit povestea revenirii sale în țară, alături de alți români celebri.

Ion Vianu a fost distins cu mai multe premii literare, printre care Premiul Cartea anului 2010 pentru volumul „Amor intellectualis” și Premiul „Romulus Rusan” pentru cartea „Investigații mateine. Amintiri” în 2022.

Cu moartea sa, lumea culturală românească pierde nu doar un eminent scriitor și medic, ci și un apărător dedicat al demnității umane și al libertății în exprimarea gândurilor și opiniilor.