Sfântul Antonie cel Mare, recunoscut drept întemeietorul vieții călugărești, a trăit în secolul al III-lea în satul Coma din Egiptul de Mijloc, provenind dintr-o familie de țărani înstăriți și credincioși. În tradiția creștină, este celebrat pentru viața sa de asceză și rugăciune, iar credincioșii îi atribuie puterea de a face minuni prin rugăciuni.
Rugăciunea făcătoare de minuni către Sfântul Antonie este considerată a fi deosebit de puternică, fiind recitată de creștini cu speranța obținerii de ajutor divin. Textul rugăciunii îl invocă pe Sfântul Antonie să intervină pentru sănătate, mântuire, ajutor și iertarea păcatelor. „Sfinte Părinte Antonie, cel ce te-ai învrednicit să fii vas ales al Mântuitorului Hristos prin credință și prin viața ta curată, du rugăciunile noastre către Dumnezeu și roagă-L pentru sănătatea, mântuirea, pentru ajutorul și pentru iertarea păcatelor tuturor celor ce aleargă la ajutorul tău cel sfânt”, se afirmă în deschiderea rugăciunii.
Reclamă
Rugăciunea mai descrie pe Antonie ca fiind un sprijin pentru săraci, văduve și orfani, și cere protecția sa pentru familiile celor care se roagă. „Ocrotește-ne pe noi și familiile noastre și ne păzește pașii vieții pe cărările mântuirii”, este una dintre cererile adresate în rugăciune.
Prin aceste invocații, Sfântul Antonie este considerat un mijlocitor între credincioși și divinitate, având un rol esențial în cadrul tradiției de rugăciune creștine. Credincioșii sunt încurajați să recite această rugăciune timp de nouă marți consecutivi, o practică care subliniază credința în puterea sa miraculoasă de a îndeplini diferite dorințe și de a oferi ajutor în momente de nevoie.
