Dreptul la moștenire se pierde după un an de la deschiderea succesiunii pentru moștenitorii care nu o acceptă explicit sau prin acte de acceptare tacită, conform articolului 1.103 din Codul civil. Acest termen poate avea diferite puncte de start, în funcție de circumstanțe specifice, și poate fi suspendat sau resetat, dar odată consolidat prin acceptare, devine imprescriptibil.
Potrivit legislației în vigoare, dacă un moștenitor nu își exprimă acceptarea moștenirii în mod explicit sau nu efectuează acte care să presupună o acceptare tacită în intervalul de un an de la deschiderea moștenirii, dreptul său de moștenitor este considerat renunțat. Termenul standard de un an poate începe să curgă în mai multe momente, în funcție de situațiile specifice întâlnite în practică.
Reclamă
Printre aceste situații se numără: nașterea unui moștenitor după deschiderea moștenirii, înregistrarea decesului în registrul de stare civilă în cazul unei hotărâri judecătorești de declarare a morții, descoperirea unui testament după deschiderea moștenirii sau conștientizarea unei legături de rudenie care fundamentează vocația la moștenire.
În plus, termenul de opțiune poate fi suspendat sau moștenitorul poate fi repus în acest termen conform regulilor prescripției extinctive, o prevedere care oferă o anumită flexibilitate în anumite cazuri.
Odată ce moștenirea este acceptată, dreptul moștenitorului se consolidează și nu mai poate fi pierdut în timp, indiferent de realizarea sau nu a dezbaterii succesorale. Aceasta oferă securitate juridică moștenitorilor care au acceptat moștenirea, protejându-le drepturile în fața incertitudinilor temporale.
