În tradiția românească, clopotele bisericești sunt trase atunci când o persoană decedează pentru a anunța comunitatea despre pierderea unui membru și pentru a invita la rugăciune pentru sufletul răposatului. Această practică are rolul de a reaminti de trecerea efemeră a vieții și de Judecata de Apoi, conform învățăturilor creștine.
Trupul persoanei decedate este acoperit cu un cearșaf alb, semnificând protecția oferită de Iisus Hristos, potrivit tradițiilor ortodoxe. În plus, la înmormântare, familia și apropiații decedatului pot săruta mâna sau fața persoanei decedate, un gest de adio și reconciliere.
În cadrul ceremoniei de înmormântare, este obișnuit ca apropiații să ofere prosoape sau batiste albe celor prezenți, simbolizând lumina și speranța că sufletul defunctului va fi călăuzit spre veșnicie. Numărul și tipul prosoapelor oferite variază în funcție de decizia familiei.
Prin aceste obiceiuri, comunitatea își exprimă respectul și dragostea față de persoana care a trecut în neființă, reafirmând credința în valorile spirituale fundamentale. Aceste tradiții subliniază importanța comunității și a sprijinului mutual în momentele dificile ale pierderii unei persoane dragi.
