Numărul românilor care se identifică cu religia penticostală a crescut semnificativ, conform datelor recente prezentate de Institutul Național de Statistică (INS) din recensământul din 2022. În timp ce majoritatea religiilor tradiționale au observat o scădere în numărul de adepți, penticostalii au înregistrat o creștere impresionantă de 42.000 de persoane față de ultimul recensământ din 2011, numărul total de credincioși penticostali ajungând la aproximativ 404.000.

Această creștere contrastează puternic cu tendința generală de scădere a numărului de credincioși în rândul altor confesiuni. Ortodoxia, care domină peisajul religios românesc, a suferit o reducere considerabilă, numărul de adherenți scăzând cu 2,3 milioane, de la peste 16,3 milioane în 2011 la mai puțin de 14 milioane în 2022. Similar, romano-catolicii și reformatii au înregistrat scăderi semnificative, de aproximativ 130.000, respectiv 100.000 de credincioși.

Reclamă

În plus, recensământul din 2022 a arătat o creștere în numărul persoanelor care nu se identifică cu nicio religie tradițională sau care se declară atei. Aproximativ 57.000 de persoane s-au declarat atei, o creștere de la 20.000 în 2011, iar 71.000 au afirmat că nu aparțin niciunei religii, de la aproape 19.000 în 2011.

Aceste date reflectă schimbările demografice și în atitudinile față de religie în România, influențate de factori precum migrația externă, scăderea natalității și secularizarea crescândă a societății. Migrația a contribuit la o pierdere semnificativă a populației active și tinere, care sunt mai puțin înclinate să urmeze tradițiile religioase ale familiilor lor.

Declinul aderenței la religiile tradiționale și creșterea numărului de penticostali arată o transformare a peisajului religios din România. Aceste evoluții subliniază schimbările culturale și sociale care au loc, printre care creșterea individualismului și scepticismul față de instituțiile tradiționale.

Pe fondul acestor schimbări, comunitățile penticostale oferă o alternativă care atrage tot mai mulți români și romi, prin comunități mai mici și unitare și un accent pe experiențe spirituale directe și intense.

În contextul scăderii generale a populației și al schimbărilor în peisajul religios, aceste tendințe reflectă o adaptare continuă a instituțiilor religioase și a comunităților la noile realități ale societății românești. Această adaptare este crucială pentru a răspunde nevoilor spirituale ale populației într-o Românie care se aliniază la dinamica globală curentă.