Cine este Amalia, femeia pe care Papa Francisc a vrut să o ia de soție, dar l-a refuzat: „Într-o zi mi-a spus: Dacă nu pot să mă căsătoresc cu tine, voi deveni preot”

La doar 12 ani, Jorge Mario Bergoglio, cel care avea să devină Papa Francisc, i-a făcut o promisiune neașteptată prietenei sale din copilărie, Amalia Damonte: dacă nu se căsătorește cu el, va deveni preot. Povestea, rememorată în presa internațională după moartea Papei Francisc pe 21 aprilie 2025, a fost una dintre cele mai emoționante amintiri din viața Suveranului Pontif.

Prima iubire din cartierul Flores

Copil fiind în Buenos Aires, Jorge Mario trăia o dragoste curată pentru Amalia Damonte, o fată din același cartier. Într-o scrisoare de copil, dar cu o greutate care avea să răsune peste decenii, i-a spus simplu:

„Dacă nu te căsătorești cu mine, mă fac preot.”

După cum relatează publicația The Guardian, această frază, aparent naivă, avea să schimbe cursul vieții tânărului Bergoglio.

Părinții Amaliei au refuzat să le permită celor doi să se vadă în continuare, iar distanțarea firească i-a îndreptat pe drumuri diferite. Amalia a rămas în cartierul natal și s-a căsătorit în biserica San Jose de Flores, aceeași biserică pe care Jorge a părăsit-o înainte de a începe viața monahală. Femeia a rememorat ulterior acel moment spunând:

„Din fericire pentru el, am spus nu!”

La moartea sa, Vaticanul a publicat primele imagini cu trupul neînsuflețit al Papei Francisc, așezat în sicriu, depus în capela Casei Santa Marta. Slujba de înmormântare urmează să fie celebrată în fața Bazilicii Sfântul Petru. Printre cei care și-au anunțat prezența se numără și Ilie Bolojan.

Papa Francisc a murit în a doua zi de Paște, pe 21 aprilie 2025, la vârsta de 88 de ani, după ce trecuse recent printr-o criză severă de pneumonie dublă. Cu ocazia acestui eveniment, jurnaliștii au readus în atenție episodul din copilăria sa, văzut acum drept o turnură simbolică în viața lui.

Ultima dorință a Papei Francisc a fost exprimată clar în testamentul său, făcut public după deces. Nu a cerut ceremonii fastuoase, nici mormânt decorat cu opulență. A vrut ca totul să fie simplu, discret, și în concordanță cu viața modestă pe care a dus-o până la final.

Testamentul a fost deschis cu o formulare solemnă:

„În Numele Preasfintei Treimi. Amin.”

Apoi, în documentul redactat personal, Jorge Mario Bergoglio a transmis că singura sa dorință testamentară privește locul înmormântării. Și-a exprimat clar voința ca mormântul să fie:

„în pământ, simplu, fără ornamente deosebite și cu singura inscripție: Franciscus.”

A cerut ca rămășițele sale pământești să fie așezate în Bazilica Papală Santa Maria Maggiore, într-un loc special pentru el:

„Doresc ca ultima mea călătorie pământească să se încheie tocmai în acest străvechi sanctuar marian, unde mă duceam la rugăciune la începutul și la sfârșitul fiecărei Călătorii Apostolice.”

În același document, a indicat și locul exact al mormântului: între Capela Paulină (Salus Populi Romani) și Capela Sforza, în nava laterală a bazilicii.

El a încheiat mărturisindu-și credința profundă și fidelitatea față de Fecioara Maria, căreia i-a încredințat întreaga sa viață și activitate preoțească:

„Pentru a încredința cu încredere intențiile mele Mamei Neprihănite și pentru a-I mulțumi pentru grija ei blândă și maternă.”

Moartea Papei Francisc a fost anunțată oficial de Vatican în a doua zi de Paște, printr-un comunicat în care se menționa:

„Episcopul Romei, Francisc, s-a întors în casa Tatălui.”

Cu o zi înainte de moarte, Papa a avut ultima întâlnire oficială la Vatican, discutând cu JD Vance, vicepreședintele SUA, care ulterior a transmis un mesaj public de condoleanțe.

Printre reacțiile din partea oficialilor din România s-a numărat și cea a lui Ilie Bolojan, care a spus:

„Un prieten prețuit, care a apreciat profund esența spirituală a poporului român.”

Mesaje de condoleanțe au fost transmise și de numeroși lideri politici din întreaga lume.

Fără a lăsa în urmă bogății materiale sau moșteniri politice, Papa Francisc a dorit să fie ținut minte prin simplitatea și devotamentul său față de oameni și credință.