Când se trece pe sub masă la biserică, în Săptămâna Mare. Ce simbolizează acest gest

În Vinerea Mare, creștinii ortodocși se adună în biserici pentru a participa la una dintre cele mai încărcate tradiții ale Săptămânii Mari: trecerea pe sub masă. Gestul nu este doar un obicei transmis din generație în generație, ci o parte profund simbolică din ritualul religios care amintește de Patimile și moartea lui Iisus Hristos.

Trecerea pe sub masă, simbol al coborârii în mormânt

Vinerea Mare este ziua în care Biserica Ortodoxă comemorează Patimile Domnului, de la suferințele îndurate până la răstignirea pe cruce și moartea Sa. După încheierea slujbei Ceasurilor Împărătești, în toate lăcașurile ortodoxe are loc Vecernia scoaterii Sfântului Epitaf.

Sfântul Epitaf, cunoscut și ca Sfântul Aer sau Plasceniţa, este o pânză de in sau mătase, pe care este imprimată icoana ce reprezintă Punerea în mormânt a lui Iisus Hristos. Acest epitaf este așezat pe o masă înaltă, chiar în mijlocul bisericii, și simbolizează Mormântul Domnului.

Credincioșii se apropie de acest simbol sacru, se închină, sărută Sfânta Cruce și Sfânta Evanghelie, apoi trec pe sub masă. Acest act este interpretat ca o participare simbolică la moartea Domnului, cu speranța renașterii și a Învierii alături de El.

„Trecerea pe sub masă” nu este un simplu gest exterior, ci o formă de rugăciune interioară și smerenie, prin care creștinii își exprimă dorința de a merge pe calea jertfei, a renunțării la păcat și a învierii întru viața veșnică. Prezența mormântului și a Crucii în centrul bisericii este o imagine clară a drumului spiritual pe care îl urmează fiecare credincios.

„Așa cum Hristos a trecut prin moarte pentru a coborî în iad și a-i elibera pe cei drepți, tot așa și credincioșii trebuie să ‘moară față de lume’ și să renască întru Hristos, prin participare la suferința și biruința Sa.”

Unii aleg să treacă o singură dată pe sub masă, văzând în acest gest o reflecție a caracterului unic al Jertfei lui Hristos. Alții preferă să o facă de trei ori, pentru a simboliza cele trei zile în care trupul Mântuitorului a stat în mormânt, înainte de Înviere.

„Practic, unii credincioși aleg să treacă pe sub masă o singură dată, simbolizând unicitatea Jertfei lui Hristos, iar alții de trei ori, în amintirea celor trei zile cât trupul Mântuitorului a stat în mormânt.”

Nu există o regulă clară sau o dogmă care să impună un număr fix de treceri. Importantă este trăirea interioară a fiecăruia, cu conștiința că acest gest nu este unul automat, ci o manifestare sinceră de credință.

„Deși nu există un temei dogmatic ferm care să impună una dintre aceste practici, ceea ce contează cu adevărat este intenția și trăirea lăuntrică a celui care face acest gest. Trecerea pe sub masă nu este un act mecanic, ci un moment de rugăciune profundă, smerenie și participare la misterul mântuirii.”

Obiceiul este păstrat cu sfințenie în multe zone ale țării, iar participarea la această slujbă din Vinerea Mare rămâne un moment de adâncă încărcătură emoțională pentru mulți credincioși.

De la cei tineri până la cei vârstnici, gestul trecerii pe sub masă rămâne un simbol viu al legăturii cu Patimile lui Hristos și al nădejdii în Înviere.

Tradiția continuă an de an, în același spirit al smereniei, fără să aibă nevoie de explicații sau raționalizări, fiind pur și simplu trăită în tăcerea solemnă a bisericilor în Vinerea Mare.