Greșeala pe care o fac gospodinele – Când se vopsesc, de fapt, ouăle de Paște

Ouăle de Paște nu lipsesc niciodată de pe masa românilor, iar vopsitul lor este un obicei vechi de secole, transmis din generație în generație. În Joia Mare, cunoscută și sub numele de Joia Patimilor, gospodinele din toată țara se apucă de vopsit ouăle, folosind în special roșul, dar și alte culori, în funcție de preferințe.

Roșul are o semnificație aparte, simbolizând sângele lui Iisus Hristos, vărsat pe cruce.

Joia Mare, ziua în care ouăle capătă culoare

Tradiția spune că ouăle vopsite în Joia Mare și consumate în ziua de Paște aduc protecție și feresc de necazuri. În plus, cojile acestor ouă, dacă sunt îngropate în pășuni, pot proteja vitele de boli și deochi, potrivit credinței populare. În unele zone, ouăle se mai vopsesc și de Înălțarea Domnului, care are loc la 40 de zile după Paște, fiind ultima zi din an când se pregătesc ouă roșii sau se coace pască.

Vopsitul ouălor poate fi făcut fie cu vopsele din comerț, fie prin metode naturale, cu ingrediente din bucătărie. Pentru colorarea clasică, fiecare pachet de vopsea conține instrucțiuni, dar, în general, se folosește un vas îngust în care se pun vopseaua și oțetul – oțetul intensifică și fixează culoarea. Ouăle se lasă câteva minute în lichid, apoi se așază pe hârtie absorbantă. La final, pentru un luciu frumos, se ung cu ulei sau slănină.

Un pas important este pregătirea ouălor înainte de vopsire. Ele trebuie spălate cu detergent lichid și clătite bine, fără urme de săpun. Apoi se șterg cu un prosop curat.

Pentru cei care preferă metodele naturale, există numeroase variante:

• Vopsirea cu foi de ceapă roșie: Se fierbe apa într-o oală închisă la culoare, se adaugă sare, oțet și coji de ceapă, apoi ouăle. După ce apa dă în clocot, se lasă 10 minute la foc mic. Ouăle se scot cu o lingură de lemn și se lasă la răcit.
• Ceapă galbenă: Cojile, împreună cu oțet și sare, se fierb direct cu ouăle 15 minute. Ouăle se lasă la răcit fără a fi șterse.
• Varză roșie: Se fierbe cu oțet 30 de minute. Ouăle fierte se lasă în zeamă până prind culoarea dorită, chiar și peste noapte.
• Sfeclă roșie: Ouăle se aduc la temperatura camerei, se spală și se pun la fiert în apă rece 7 minute. Se adaugă sfecla și se fierb încă 30 de minute la foc mic. Pot fi lăsate în apă peste noapte.
• Afine congelate: Se fierb 30 de minute cu apă și oțet. Ouăle se introduc în lichidul colorat câteva minute, până capătă nuanța dorită.

Obiceiul vopsirii ouălor are origini foarte vechi, datând de acum peste 2.000 de ani. La început, ouăle erau oferite ca daruri și erau văzute ca simboluri ale vieții, echilibrului și reînnoirii naturii. Creștinii au preluat acest obicei, iar azi el este prezent în numeroase țări din Europa și Asia.

Mai multe legende vechi explică de ce ouăle se vopsesc în special în roșu, de Paște:

„În timp ce Iisus era răstignit pe cruce, Maica Domnului s-a dus la Pilat cu un coș de ouă, sperând că acest gest va îndupleca pe cei ce îl chinuiau. Obosită, s-a așezat sub un copac și, când s-a ridicat, a observat că ouăle se înroșiseră. A înțeles atunci că fiul ei murise.”

„Maica Domnului ar fi pus un coș cu ouă sub crucea lui Iisus, pentru a le da soldaților. Sângele Mântuitorului a curs peste ouă, înroșindu-le.”

În Bucovina, ouăle erau colorate inițial doar în roșu. Ulterior, s-au adăugat și alte culori: galben, verde, albastru sau negru. Acestea se obțineau, în trecut, doar din plante puse la macerat în Duminica Floriilor.

Joia Mare, în tradiția românească, are și alte semnificații. Este considerată o zi în care sufletele celor morți se întorc acasă. Se crede că rămân în locuințele lor până în sâmbăta de dinainte de Rusalii. În Maramureș, dimineața devreme, oamenii fac focuri în curți pentru ca sufletele să se poată încălzi. În alte părți ale țării, se oferă colivă și colaci la biserică, în memoria celor adormiți.

În această zi are loc și Denia celor 12 Evanghelii. Este singura zi din Săptămâna Patimilor când se oficiază Sfânta Liturghie dimineața. Credincioșii sunt îndemnați să se împărtășească după slujbă. După-amiaza, credincioșii merg la biserică cu flori, iar înainte de citirea celor 12 Evanghelii, crucea este scoasă din altar și așezată în mijlocul bisericii.

Un obicei mai puțin cunoscut este „măritarea urzicilor”, care marchează sfârșitul perioadei în care această plantă este consumată. Din Joia Mare, se spune că urzicile nu mai sunt bune de mâncat, căci devin amare.

Tot în această zi există o credință răspândită mai ales în sate: nu e bine să dormi. Se zice că cine doarme în Joia Mare va fi leneș tot anul. Mai ales femeile sunt avertizate, pentru că se spune că, dacă dorm, devin „Joimărița” și nu mai pot face treabă tot anul.

Joia Mare rămâne una dintre cele mai importante zile din Săptămâna Patimilor, plină de tradiții, legende și obiceiuri păstrate cu grijă în multe gospodării din România.