La ce distanță de gardul vecinului pot fi plantați pomii. Ce riscă românii care nu respectă legea

Plantarea pomilor în apropierea gardului vecinului poate deveni o sursă de conflict între vecinii care locuiesc la curte.

Mulți proprietari se plâng din cauza ramurilor care depășesc hotarul și ajung în curtea vecină, generând nemulțumiri și dispute. Situațiile de acest fel sunt frecvente, mai ales atunci când pomii sunt plantați prea aproape de linia de hotar.

Ce prevede legea privind distanța de plantare a pomilor față de gard

Potrivit legislației în vigoare, respectiv articolului 613 din Codul Civil, există reguli clare privind distanța la care trebuie plantați pomii în raport cu gardul vecinului.

„În lipsa unor dispoziții cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiți la o distanță de cel puțin 2 metri de linia de hotar, cu excepția acelora mai mici de 2 metri, a plantațiilor și a gardurilor vii.”

Această prevedere înseamnă că pomii de talie mare, care depășesc 2 metri în înălțime, trebuie plantați la o distanță de minimum 2 metri față de gardul vecinului. Excepție fac arborii de talie mică, gardurile vii și plantațiile care nu ating această înălțime.

În lipsa respectării acestei distanțe, vecinii afectați au drepturi bine stabilite prin lege.

„În caz de nerespectare a distanței, proprietarul vecin este îndreptățit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea, la înălțimea cuvenită, a arborilor, plantațiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate.”

Astfel, persoana care a plantat pomii prea aproape de hotar poate fi obligată, pe cheltuiala sa, să taie sau să îndepărteze arborii care încalcă această regulă. Această măsură este menită să protejeze drepturile vecinului și să evite deteriorarea relațiilor de bună vecinătate.

În situația în care proprietarul pomilor refuză să respecte aceste obligații, legea îi oferă vecinului posibilitatea de a interveni direct.

„Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparținând proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum și dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său.”

Această prevedere legală înseamnă că, dacă ramurile sau rădăcinile arborilor depășesc linia de hotar și pătrund în curtea vecină, proprietarul afectat are dreptul să le taie, fără a avea nevoie de consimțământul vecinului. Mai mult, toate fructele care cad în mod natural în curtea sa îi aparțin de drept.

Pe lângă aceste aspecte, legea mai stipulează că, dacă intervențiile realizate de vecin implică cheltuieli, acestea vor fi suportate de persoana care a plantat pomii, nu de cea afectată. Astfel, responsabilitatea revine integral proprietarului care nu a respectat distanța legală.

Este important de menționat că aceste reguli se aplică în lipsa unor reglementări locale diferite. În unele zone, regulamentul de urbanism sau obiceiul locului pot impune alte distanțe sau reguli specifice. În astfel de cazuri, prevederile locale au prioritate față de cele generale din Codul Civil.