Gabriel Dorobanțu, cunoscut interpret din perioada comunistă, a trecut prin momente dificile în ultimul an, după ce a fost la un pas de a-și pierde viața din cauza infectării cu SARS-COV 2.

Pe lângă lupta cu boala, artistul a suferit și pierderea mamei sale, care a trecut în neființă cu un an în urmă. În ciuda acestor încercări, Dorobanțu găsește puterea de a reveni pe scenă, de a călători în străinătate și de a-și împărtăși amintirile bogate din carieră.

Reclamă

„După internarea de anul trecut, după suferința din spital și moartea mamei, m-am recuperat, mi-am limpezit mintea, sunt pregătit pentru scenă.”

Gabriel Dorobanțu, care s-a declarat fericit să fie invitat la o gală a Teatrului Constantin Tănase pe 30 octombrie, a mai adăugat:

„Ei ne onorează. Noi va trebui să cântăm, să povestim.”

Dificultățile întâmpinate de artiști în pandemie au fost și ele subliniate de interpret:

„De un an și jumătate nu lucrăm. Atunci când se pun la cale concerte sau evenimente se amână, atunci când te pregătești sufletește afli că se intră în carantină.”

El a vorbit despre impactul lipsirii de scenă asupra sa și a colegilor săi:

„E o suferință interioară pe care o au toți colegii mei, pe care o spun sau nu.”

Reflectând asupra sănătății sale după perioada de internare, Dorobanțu a povestit:

„Din fericire, am făcut controlul de rigoare, o tomografie a plămânilor, s-a constatat că sunt bine.”

El a remarcat oportunitatea de a respira aer curat la Cornu, alături de alți factori care au contribuit la recuperarea sa.

În timpul spitalizării, artistul a primit sprijin de la prieteni apropiați, cum ar fi Alina și Romeo de la Alessis, precum și de la șoferul său de încredere de 25 de ani:

„E foarte greu, ești obișnuit să le faci tu toate și când vezi că ești în imposibilitatea de a-ți organiza viața așa cum știi, este cumplit.”

După recuperare, Gabriel Dorobanțu și-a îndeplinit și un vis de a călători în Uzbekistan, descriindu-l ca o experiență de vis, asemănătoare cu cele „o mie și una de nopți”.

În ceea ce privește viața personală, artistul a evitat întrebările indiscrete despre căsătorie, afirmând:

„Mi se pune mereu întrebarea asta, mi se pare puțin indiscretă.”

Reflectând asupra carierei sale din perioada comunistă, Dorobanțu a menționat:

„Făceam recitaluri la televiziune, cu toate că eu cântam cântece despre dragoste.”

El a povestit despre presiunile de a participa la „Cântarea României”:

„Mai greu a fost în ultimii doi-trei ani până în revoluție, când deja înnebuniseră cu toții.”

Gabriel Dorobanțu subliniază că, în ciuda acestor provocări, a reușit să-și mențină cariera:

„Din fericire, sunt un interpret care sunt solicitat, cred că datorită repertoriului, a felului în care am respectat publicul și meseria.”

În ceea ce privește ținutele sale de scenă, artistul a păstrat o cămașă veche de 37 de ani, care a stârnit discuții în regie:

„Pentru această ținută am avut discuții în regie.”

Deși cântă la nunți doar ocazional, Gabriel Dorobanțu își dorește în principal să vadă sfârșitul pandemiei:

„În primul rând, să terminăm cu carantina, cu infectările și cu vaccinul.”

Aceste sentimente reflectă dorința sa de a reveni la normalitate și de a continua să împărtășească muzica sa cu publicul larg.