Într-un hotel de lux, într-o seară liniștită, un turist obosit ajunge la recepție pentru a se caza. Recepționera, o femeie de o frumusețe răpitoare, cu un zâmbet larg și o privire prietenoasă, completează rapid formalitățile.

După ce îi înmânează cheia camerei, ea îl întreabă amabil:

Reclamă

— Domnule, hotelul nostru oferă servicii personalizate pentru trezirea dimineața. Aveți vreo preferință pentru modul în care să fiți trezit?

Turistul, fascinat de zâmbetul și tonul plăcut al recepționerei, simte nevoia să glumească:

— Hmm, da, am o opțiune. Mi-ar plăcea un sărut dulce la ora 6 dimineața!

Recepționera nu ezită nicio clipă, păstrându-și zâmbetul profesional și replicând cu o notă de umor subtil:

— Nicio problemă, domnule. O să trimitem portarul!

Doi parteneri de afaceri, după o dimineață agitată la birou, decid să ia o pauză și să iasă în oraș pentru prânz. Meniul zilei de la restaurantul lor preferat le surâdea, iar ideea de a lăsa stresul la o parte, măcar pentru o oră, părea promițătoare.

La restaurant, cei doi se așază la masă, comandă o porție generoasă de friptură cu garnitură, iar conversația curge relaxată. Vorbesc despre afaceri, planuri de viitor și, inevitabil, despre cât de greu este să găsești angajați de încredere.

Pe la jumătatea prânzului, unul dintre parteneri se oprește brusc, înghite în sec și se lovește cu palma peste frunte:

— La naiba! Am uitat să încui seiful înainte de a pleca!

Celălalt, ridicând o sprânceană și fără să se grăbească, ia o înghițitură din cafeaua aburindă:

— Și? De ce te îngrijorezi?

Primul partener, deja transpirat de emoție, gesticulează nervos:

— Cum „și”? Păi, documentele importante, banii, toate sunt acolo!

Celălalt își lasă ceașca pe masă și zâmbește larg:

— Păi suntem amândoi aici… cine să-l fure?

Doi foști colegi de facultate, care nu se mai văzuseră de ani buni, se întâlnesc întâmplător pe o stradă aglomerată. Amândoi se opresc brusc, surprinși și încântați de revedere.

— Hei, tu ești! Ce surpriză! Cum mai ești? întreabă unul, bătându-l prietenește pe umăr.

— Salut! Bine, bine… Uite, viața merge înainte. Dar tu? Ce noutăți?

— Păi, am auzit că te-ai însurat, e adevărat? zice celălalt cu un zâmbet șmecheresc.

— Da, m-am însurat, răspunde primul cu o expresie oarecum neutră.

Colegul, intrigat, insistă pe un ton ușor ironic:

— Și? De ce-ai făcut-o? Serios acum, chiar nu înțeleg!

— Hmm… cum să-ți spun… Nu-mi mai plăcea mâncarea de la cantină, răspunde cel căsătorit, ridicând din umeri.

Colegul râde în hohote:

— E na, și acum? Ce s-a schimbat?

Fostul coleg, cu o expresie semi-serioasă, îi aruncă o privire complice și răspunde:

— Acum… îmi place!

Bulă intră hotărât în magazinul de cartier, cu o expresie amuzantă pe față, atrăgând imediat atenția vânzătoarei care aranja produsele pe rafturi.

— Bună ziua! Aș dori condica de sugestii și reclamații! spune Bulă serios.

Vânzătoarea, vizibil surprinsă, se oprește din treabă și îl privește curioasă.

— Ce s-a întâmplat, domnule? Nu sunteți mulțumit de serviciile noastre?

Bulă, zâmbind larg, răspunde:

— Ba din contră, sunt extrem de mulțumit!

Confuză, dar oarecum încântată, vânzătoarea continuă:

— Oh, ne bucurăm să auzim asta! Dar spuneți-ne, ce v-a plăcut cel mai mult la magazinul nostru?

Bulă se apropie de tejghea, cu o expresie misterioasă, și zice:

— Salamul!

Vânzătoarea, un pic uimită de răspunsul neașteptat, întreabă:

— Salamul? Ce anume v-a impresionat?

Bulă își drege glasul și continuă:

— Ei bine, ieri soacră-mea a cumpărat de la voi un baton de salam. A mâncat doar trei felii… și acum e la reanimare!

În concluzie, aceste bancuri nu sunt doar simple anecdote menite să provoace râsul, ci sunt și o reflecție a dinamicii sociale și a modului în care umorul poate facilita conexiuni între oameni.

Ele ne amintesc că, indiferent de context, râsul rămâne un limbaj universal care aduce oamenii împreună și face față provocărilor zilnice cu o atitudine pozitivă.