Ce a găsit Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale. Scene sfâșietoare la locul în care Andreea își doarme somnul de veci

Părinții artistei, Igor și Diana Cuciuc, își vizitează zilnic fiica la cimitir, încercând să găsească alinare într-o pierdere imposibil de descris. Aceștia își amintesc fiecare moment cu Andreea, iar Igor publică frecvent pe rețelele sociale imagini și gânduri dedicate fiicei lor.

Recent, aceștia au descoperit un gest emoționant la mormântul Andreei: o poezie scrisă de o femeie necunoscută, Manolache Valentina, însoțită de un îngeraș menit să o protejeze.

Reclamă

„Andreea am fost azi cu mama la tine, tu nu ne-ai dat niciun semn! Am găsit o poezie scrisă pentru tine și un îngeraș alături de ea, o doamnă pe nume Manolache Valentina ți-a dedicat câteva versuri!

Blînda, dulce, talentată…

Floarea albă de cais,

Toţi şi-ar fi dorit si roada.

Să gustăm din fructul prins.

Din acel copac cu roade,

Care Domnul la creat

Pentru fiecare-n parte

, a scris Igor Cuciuc pe Facebook.

Oleg Spînu, martor la ultimele clipe ale Andreei

Oleg Spînu, finalist al emisiunii „Românii au talent” și concurent la „Vocea României 2024”, a povestit momentele tragice din ziua în care Andreea și-a pierdut viața. Cei doi participau la același eveniment, unde Oleg a fost martor neputincios la ultimele clipe ale colegei sale.

„Cred că era ora 9:30 – 10. Am dansat în horă cu ea și după 15-30 de minute maximum eu am ieșit afară să iau aer. Aud pe un coleg că strigă „Andreea, Andreea”.

Când am coborât pe scări am văzut că un coleg îi acorda primul ajutor. Ea trăgea aer, dar nu putea să respire, nu avea aer. Peste 10 minute a venit ambulanța”, a relatat Oleg.

Artistul a descris eforturile disperate ale medicilor de a o salva pe tânără:

„Medicii făceau tot posibilul să fie bine, colegii plângeau, eu eram foarte stresat, nu știu să reacționez în astfel de situații. Eu am tras cu ochiul pe geamul ambulanței și am văzut cum o resuscitau cu electricitate…

Au stat cam 30 de minute după care medicii au ieșit și au întrebat care sunt părinții.”

Durerea resimțită de familie și de apropiați rămâne de nedescris, iar memoria Andreei este păstrată vie prin gesturi de solidaritate și amintiri împărtășite.