Ai vrea să vii cu mine?

Un cuplu stă liniștit acasă, el schimbă canalele la televizor, iar ea răsfoiește o revistă de modă. Deodată, el se ridică entuziast:

– Iubito, mă gândeam să plec la sală. Ai vrea să vii cu mine?

Ea își ridică privirea lent și cu o ușoară urmă de suspiciune:
– Îți par grasă?

El, vizibil confuz, încearcă să detensioneze situația:
– Nu, iubito, doar am crezut că ar fi drăguț să petrecem timp împreună.

Ea, ridicând o sprânceană:
– Aha, deci acum sunt și grasă, dar trebuie să petrecem timp „calitativ” împreună ca să reparăm asta, nu?

El, surprins, încearcă din nou să explice:
– Nu, nu am spus asta! Dacă nu vrei să mergi, nu mergi.

Ea, tăindu-i vorba:
– Aha, deci sunt și leneșă, corect?

El începe să simtă că terenul devine tot mai periculos:
– Nu, iubito, n-am spus asta. Poți să rămâi acasă dacă așa preferi.

Ea, cu un aer dramatic:
– Așa prefer? Deci, acum sunt și egoistă și îmi impun preferințele?

El oftează adânc:
– Calmează-te, nu insinuez nimic!

Ea, luându-și mâinile de pe revistă și fixându-l:
– Deci, sunt și isterică acum, așa-i?

El, ridicând mâinile în aer, într-o încercare de capitulare:
– Nu, draga mea, nu am spus asta!

Ea, cu o privire triumfătoare:
– Aha! Deci sunt și mincinoasă?!

El, resemnat:
– Ok, hai să încheiem. Nu vrei să mergi, nu mergi.

Ea, după câteva momente de liniște, îl privește cu ochii îngustați:
– Stai puțin… Dar de ce vrei să te duci singur?

Doi tineri entuziasmați merg să vadă o casă, dornici să facă următorul mare pas în viața lor. Casa e spațioasă, luminoasă, cu o grădină micuță, perfectă pentru grătar.

Totul părea ideal… până când, în timp ce inspectau sufrageria, un tren trecu vijelios pe lângă casa lor, zguduind pereții.

Tânăra, surprinsă, își acoperă urechile:
– Dragule, ce-a fost asta?

Agentul imobiliar încearcă să rămână calm, iar proprietara casei intră rapid în acțiune:
– Oh, e doar calea ferată din apropiere. Nicio problemă, vă obișnuiți repede cu zgomotul. În două săptămâni nici nu-l veți mai observa!

Bărbatul își drege glasul, încercând să pară curajos:
– Două săptămâni? Hmm… nu sună atât de rău.

Dar soția lui, cu o privire strategică, îi răspunde:
– Nicio problemă, dragă. Primele două săptămâni, putem dormi la mama!

O familie ajunge la un restaurant elegant, hotărâtă să sărbătorească aniversarea căsătoriei. Atmosfera e caldă, lumina lumânărilor tremură pe masă, iar în fundal se aude muzică clasică. Soțul, vizibil emoționat, deschide meniul și se uită la soția lui:

– Dragă, hai să comandăm ceva special, e o ocazie unică!

Soția zâmbește larg, admirând gestul soțului:
– Bineînțeles! Dar ce-ar fi să alegem și un vin bun?

Soțul, hotărât, cheamă chelnerul care vine imediat, cu un șervet impecabil pe braț și o atitudine profesionistă.

– Chelner, ne-ai putea recomanda un vin potrivit pentru aniversarea noastră? E un moment deosebit pentru noi.

Chelnerul se uită atent la cuplu, încercând să-și dea seama de vibrația dintre cei doi, și zâmbește ușor ironic:
– Desigur, domnule, dar depinde… vreți să sărbătoriți sau vreți să uitați?

Un bărbat în vârstă, cu chipul obosit și mirosind puternic a alcool, intră într-un bar micuț din colțul străzii. Se așează pe scaunul de la bar, dă din cap și privește barmanul cu o privire ușor încețoșată.

– Hei, ai ceva de băut? întreabă el cu o voce tremurândă.

Barmanul, care tocmai spăla un pahar și avea o expresie neimpresionată, ridică privirea și răspunde simplu:
– Apă.

Bețivul îl privește câteva secunde, ca și cum nu ar fi auzit bine, apoi dă din cap și răspunde:
– Nu, nu… am nevoie de ceva mai tare.

Barmanul ridică o sprânceană, fără să-și întrerupă activitatea, și răspunde cu un zâmbet ușor ironic:
– Gheață.

În concluzie, toate aceste bancuri reflectă esența umorului cotidian – abilitatea de a găsi amuzament și ironie în situații obișnuite, punând în evidență nu doar absurditatea unor momente, ci și complexitatea și frumusețea relațiilor umane.

Ele servesc ca o amintire că, uneori, cel mai bun mod de a naviga prin viață este cu un zâmbet și o atitudine deschisă.