Persoanele care refuză încorporarea în caz de război se confruntă cu pedepse grele, conform legislației românești. Pe fondul crizei din
Ucraina și a tensiunilor dintre Rusia și NATO, discuțiile despre mobilizarea forțelor armate în România au devenit tot mai frecvente. Întrebarea principală care apare este: ce se întâmplă dacă refuzi încorporarea?
Reclamă
Legislația românească prevede pedepse cu închisoarea pentru persoanele care refuză să se supună unui ordin de încorporare venit de la o autoritate militară.
Persoanele care refuză încorporarea în caz de război riscă între 2 și 7 ani de închisoare
Potrivit Codului Penal din 2009, intrat în vigoare în 2014, o persoană nu are dreptul să refuze încorporarea în armată, în cazul solicitărilor în scris formulate de autorități.
Conform art. 432 din Codul Penal, „fapta persoanei care, în timp de război sau pe durata stării de asediu, îşi provoacă vătămări integrităţii corporale sau sănătăţii, simulează o boală sau o infirmitate, foloseşte înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage de la serviciul militar, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani”, conform stirileprotv.ro.
Legea prevede încorporarea în caz de război pentru bărbații între 20-35 de ani. Pot fi încorporați în caz de război tinerii români cu vârste între 20 și 35 de ani, cu condiția să fie evaluați de medicul de familie, potrivit unui ordin publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 312/28.04.2014, în baza legii stării de asediu din 2006.
Modelul de certificat medical este publicat în Monitorul Oficial și trebuie depus de persoana în cauză la „comisia locală de recrutare-încorporare constituită pe timpul stării de asediu, al mobilizării și a stării de război”.
Refuzul de înrolare poate fi pedepsit cu închisoare, dar doar în condițiile în care există război sau stare de asediu. „Starea de asediu sau starea de urgenţă se instituie de Preşedintele României prin decret, contrasemnat de primul-ministru şi publicat de îndată în Monitorul Oficial al României,” potrivit ordonanței de urgență a Guvernului din 1999.