Într-o relație de aproape un an, o femeie de 32 de ani încerca să își găsească echilibrul alături de iubitul ei de 39 de ani, care era tatăl a doi copii mici. Îi plăcea să petreacă timp cu familia lui, iar serile lor obișnuite la restaurant deveniseră un ritual săptămânal.

Cu toate acestea, o problemă majoră începuse să-i deranjeze: iubitul ei avea obiceiul de a „uita” portofelul acasă, astfel încât ea ajungea mereu să plătească nota de plată.

Reclamă

În primele săptămâni, nu a dat mare importanță acestui obicei. A presupus că era o întâmplare ocazională și că oricine ar putea să își uite portofelul din când în când. Totuși, în timp, a început să observe un tipar care nu o mai lăsa liniștită.

De fiecare dată când ieșeau, el părea să uite portofelul în mod convenabil, iar ea ajungea să plătească întreaga masă – nu doar pentru ea, ci și pentru el și copiii săi. Simțea că, dintr-un mic gest de generozitate, ajunsese să fie exploatată financiar.

După câteva luni de plătit facturi mari, situația începea să-i afecteze serios finanțele. Lucrând deja două slujbe, era conștientă că, dacă lucrurile continuau în acest fel, ar fi ajuns într-o situație financiară dificilă.

Într-o seară, înainte de o altă ieșire planificată la restaurant, a simțit nevoia să-i trimită un mesaj ca să-i amintească să nu uite portofelul. Când a primit înapoi doar un răspuns amuzat, s-a simțit iritată.

„Iarăși glumește pe seama asta… oare chiar nu realizează cât de neplăcut e pentru mine să plătesc de fiecare dată?” și-a spus ea în sinea ei.

Ajunși la restaurant, copiii au fost încântați și au început să comande cu entuziasm felurile preferate, optând pentru cele mai scumpe preparate. În timp ce răsfoiau meniul, femeia și-a făcut curaj și i-a șoptit iubitului său:

„Ai portofelul la tine, nu? Am discutat despre asta…” El, afișând o expresie surprinsă, și-a pipăit buzunarele și apoi, zâmbind larg, a răspuns: „Oh, cred că l-am uitat în ceilalți blugi.”

Femeia a simțit cum îi crescuse tensiunea. Gândul că din nou urma să plătească pentru toată lumea i-a dat o stare de disconfort profund.

„Nu pot să cred că iar faci asta!”, i-a spus ea, încercând să-și stăpânească frustrarea. „Știi cât de greu îmi este să susțin ambele slujbe și să acopăr toate aceste ieșiri. Poate ar trebui să fii puțin mai atent.”

El și-a dat ochii peste cap, vizibil neafectat de apelul ei la responsabilitate. „Este doar o ieșire în oraș, nu e mare lucru! Și copiii chiar se bucură să iasă la restaurant. Vrei să îi dezamăgești?”

„Nu vreau să-i dezamăgesc, dar nici nu vreau să fiu mereu cea care plătește!” a răspuns ea, cu o voce fermă.

Frustrată și fără să mai vrea să continue discuția, femeia a luat decizia care i s-a părut necesară: și-a luat geanta și s-a ridicat. Iubitul ei a privit-o cu uimire. „Ce faci? Chiar ai de gând să pleci?”

„Nu voi mai plăti pentru toată lumea. Dacă ți-ai uitat portofelul, atunci poate data viitoare o să te asiguri că-l iei. Eu nu pot să continui așa.” Cu aceste cuvinte, ea s-a întors și a plecat, lăsându-l surprins și fără reacție. Copiii au rămas la masă, cu comenzile lor deja plasate.

Mai târziu, bărbatul i-a trimis un mesaj furios, acuzând-o de egoism și lipsă de empatie pentru el și copiii lui. I-a spus că i-a lăsat într-o situație penibilă și că a fost nevoit să-și anuleze comanda și să plece acasă flămând.

„Cum ai putut să ne lași așa? Credeam că îți pasă de noi!”, i-a scris el.

„Îmi pasă, dar și eu am limite. Nu pot să fiu mereu cea care plătește. Asta nu este o relație echitabilă. Mă simt luată de bună și cred că și copiii tăi vor înțelege, mai ales pe măsură ce vor crește, că o relație ar trebui să fie bazată pe respect și echilibru.” a răspuns ea.

Dar discuția a continuat să degenereze, iar bărbatul a sugerat că, poate, ar fi mai bine să-și reconsidere relația dacă ea nu poate să arate mai multă compasiune pentru el și copiii lui.

„Poate ar trebui să te gândești mai bine la ce înseamnă să faci parte dintr-o familie. Uneori, trebuie să sacrifici fără să te aștepți la nimic în schimb.”

Ea a rămas tăcută, reflectând la aceste cuvinte. Se întreba dacă el avea dreptate și dacă acțiunile ei au fost prea dure. Dar, în același timp, simțea că nu era corect să fie pusă într-o situație în care trebuia să suporte întreaga povară financiară.

Femeia se simțea prinsă între dorința de a-l sprijini pe bărbatul de care era atașată și nevoia de a fi respectată și apreciată pentru eforturile sale.

După ce și-a pus gândurile în ordine, a revenit pe Reddit pentru a cere sfaturi și perspective. „M-am purtat egoist?”, a întrebat ea comunitatea. „Sau am făcut bine să trasez o limită? În ce măsură ar trebui să renunț la nevoile mele pentru o relație?”

Răspunsurile pe care le-a primit au fost variate, dar majoritatea păreau să o susțină. Cei mai mulți au încurajat-o să nu accepte un parteneriat dezechilibrat și să își apere propriile valori.

După o perioadă de reflecție, ea și-a dat seama că avea nevoie să aibă o discuție serioasă cu iubitul ei, nu doar despre cine plătește pentru cine, ci despre respectul reciproc și rolurile în relația lor. A decis că, indiferent de răspunsurile lui, va continua să pună pe primul loc propriile limite și respectul de sine.

În final, povestea femeii este un exemplu de curaj și autoafirmare, demonstrând că respectul de sine și comunicarea sunt esențiale în orice relație.

Ea a înțeles că, pentru a construi o relație solidă și echitabilă, este necesar să stabilească limite și să ceară partenerului să-și îndeplinească rolul într-un mod responsabil și respectuos.

Aceasta este o lecție importantă pentru oricine se confruntă cu situații similare în căutarea unui parteneriat echitabil și armonios.