Bucureștiul a devenit capitala României prin unirea de la 1859 și, ulterior, prin unirea de la 1 decembrie 1918. Concepția unei capitale a existat din cele mai vechi timpuri, fiind menționată în hrisoavele domnești sub denumirea de „cetatea de scaun“.

Cea mai veche capitală a Țării Românești a fost Curtea de Argeș, unde a stat Basarab întemeietorul. După arderea Argeșului de către regele ungar Carol Robert în 1330, Basarab a mutat scaunul domniei la Câmpulung.

Reclamă

De asemenea, Curtea de Argeș nu era situată pe una dintre principalele rute comerciale, astfel că reședința a fost mutată la Târgoviște, un târg mare și bogat aflat pe drumul de negoț de la pasul Branului la Dunăre.

Primul act domnesc din București

Mutarea capitalei la București a fost un proces gradual și nu se cunoaște exact data acestei schimbări. Istoricii consideră că Vlad Țepeș a fost cel care a mutat capitala la București, emise primul act domnesc din acest oraș la 20 septembrie 1459.

Capitala a alternat o perioadă între București și Târgoviște, în funcție de circumstanțele economice și politice. De exemplu, Mihai Viteazul a stat la București, dar după ce orașul a fost ars de turcii lui Sinan Pașa, s-a retras la Târgoviște.

Cauzele dezvoltării Bucureștiului sunt atribuite de istoricul Petre Panaitescu așezării sale strategice la marginea pădurii și începutul câmpiei, precum și existenței mănăstirilor care au favorizat comerțul.

Bucureștiul era o proprietate a domniei, locuitorii având case și participând la moșia târgului în schimbul unei dări speciale plătite domnului.

Avea o organizare municipală autonomă, cu un consiliu ales și dreptul de a colecta vamă, ceea ce constituia o sursă importantă de venit pentru vistieria domnească.

Lista cauzelor ridicării Bucureștilor:

  • Așezare strategică între pădure și câmpie, favorizând schimburile comerciale.
  • Existența unor mănăstiri, cum ar fi Snagovul, care au dezvoltat comerțul.
  • Bucureștiul era proprietatea domniei, având privilegii de bâlci și organizare autonomă.
  • Dreptul de a colecta vamă, contribuind la veniturile domniei.
  • Organizare municipală autonomă, cu consiliu ales de târgoveți.

Bucureștiul a devenit astfel un centru comercial prosper și, în timp, a fost consfințit ca scaun al domniei, devenind capitala statornică a țării în secolul al XVII-lea.