Sonia Iovan, una dintre cele mai respectate figuri ale gimnasticii românești, s-a stins din viață, lăsând în urmă un patrimoniu impresionant de realizări și o serie de contribuții semnificative la dezvoltarea acestui sport. Fosta gimnastă olimpică, care a jucat un rol pivotal în obținerea primelor medalii olimpice pentru România în gimnastica artistică, a decedat în Franța, unde a trăit ultimii ani ai vieții sale.
Născută în Cluj, Sonia Iovan și-a început cariera în gimnastica artistică la Clubul Știința din București, sub îndrumarea antrenorilor Nicolae Băiasu și Iosif Hindi. Dedicația și pasiunea ei pentru sport au fost rapid recunoscute, propulsând-o pe scena internațională. La Jocurile Olimpice din 1956 de la Melbourne, Sonia Iovan a fost parte a echipei care a câștigat prima medalie olimpică pentru România în competițiile pe echipe, alături de Elena Leuștean, Georgeta Hurmuzache, Emilia Vătășoiu, Elena Mărgărit și Ileana Săcălici. Succesul a continuat cu alte medalii la edițiile olimpice următoare, consolidând statutul României în gimnastica mondială.
Reclamă
Pe lângă realizările olimpice, Sonia a excelat și în competițiile mondiale și europene. În 1958, la Moscova, a contribuit la câștigarea primei medalii mondiale pe echipe pentru România. Performanțele sale individuale au fost de asemenea remarcabile, obținând multiple medalii la Campionatele Europene, inclusiv argint la bârnă și sol, precum și bronz la individual compus.
După retragerea din competițiile active, Sonia Iovan s-a dedicat carierei academice, devenind profesor universitar și șefa catedrei de educație fizică și sport la Academia de Științe Economice. A continuat să influențeze lumea sportului prin munca sa ca antrenor federal între anii 1966 și 1967 și prin contribuțiile sale internaționale, lucrând la Institutul de Educație Fizică din Liban în 1997.
Ultimii ani ai vieții și-i petrece în Franța, unde se stabilește și unde își trăiește zilele până la deces. Sonia Iovan va rămâne în memoria comunității sportive și a tuturor celor care au cunoscut-o ca un simbol al dedicării și excelenței în gimnastica artistică. Moștenirea ei profesională și personală continuă să inspire și să motiveze generații de gimnaști și pasionați ai sportului.
