Pe 14 aprilie 1912, nava Titanic, aparținând companiei britanice White Star și considerată un simbol al luxului și siguranței maritime, s-a ciocnit cu un aisberg în Atlanticul de Nord, la sud de Newfoundland, Canada. Incidentul s-a soldat cu scufundarea navei și moartea a 1.500 de persoane din totalul de 2.200 de pasageri și echipaj. Căpitanul Edward John Smith, comandantul navei, a ordonat evacuarea, prioritară fiind salvarea femeilor și copiilor. Ultimele sale cuvinte, conform unui ofițer supraviețuitor, au fost: „Băieți, ne-am făcut datoria și am făcut-o onorabil! Nu mai am ce să mai cer de la voi. Vă eliberez de îndatoriri. Știți regula mării. Toată lumea e pe cont propriu. Dumnezeu să vă binecuvânteze!”
Impactul cu aisbergul a compromis șase compartimente etanșe ale navei, depășind capacitatea de rezistență a acesteia. Deși Titanic era dotat cu tehnologie de vârf pentru epoca respectivă, numărul insuficient de bărci de salvare a agravat situația, majoritatea supraviețuitorilor fiind femei și copii. Tragedia a evidențiat limitele tehnologiei maritime din acea perioadă și vulnerabilitatea umană în fața naturii.