Stațiunea Mamaia, construită într-un timp record de doar trei ani între 1960 și 1963, reprezintă un exemplu remarcabil de dezvoltare turistică realizată sub coordonarea arhitectului Cezar Lăzărescu. Proiectul a avut ca scop transformarea unei simple întinderi de coastă într-o stațiune modernă și atractivă, combinând arhitectura modernistă cu conservarea peisajului natural.

Mamaia, în decada anilor ’60, s-a distins prin spațiile sale verzi bine întreținute și plaja generoasă, oferind fiecărui turist aproximativ 9 metri pătrați de spațiu, ceea ce asigura o experiență relaxantă și fără aglomerație. Această preocupare pentru peisajul stațiunii era esențială în planul de dezvoltare, autoritățile dorind să creeze nu doar un loc de cazare, ci un spațiu unde turiștii să se simtă conectați cu natura.

În acea perioadă, capacitatea de cazare a stațiunii era de 10.000 de locuri, cu hoteluri construite într-un stil modernist caracterizat prin linii simple și funcționalitate. Aceste hoteluri erau proiectate nu doar pentru confortul turiștilor, ci și pentru a se integra armonios în peisajul natural al stațiunii. Cezar Lăzărescu, coordonatorul proiectului, a avut o viziune clară asupra modului în care stațiunea ar trebui să arate, punând un accent deosebit pe detaliile arhitecturale și pe integrarea construcțiilor în peisajul natural.

Proiectul de sistematizare a litoralului românesc, inițiat de autoritățile comuniste, viza amenajarea a 70 de kilometri de coastă, de la Năvodari la Mangalia, incluzând nu doar construcția de hoteluri, ci și amenajarea plajelor și dezvoltarea infrastructurii necesare pentru a face litoralul accesibil. Această inițiativă avea scopul de a transforma litoralul românesc într-o atracție turistică majoră la nivel internațional, contribuind la afirmarea României pe scena turistică internațională.

De-a lungul decadelor, Mamaia a suferit numeroase transformări, dar anii ’60 rămân o perioadă emblematică pentru dezvoltarea sa. Viziunea lui Lăzărescu a reușit să combine armonios elementele naturale cu cele umane, creând un model de dezvoltare turistică echilibrată. Astăzi, chiar dacă stațiunea se confruntă cu noi provocări, precum aglomerarea excesivă, moștenirea și valorile inițiale ale proiectului continuă să inspire și să atragă turiști.

În final, construcția stațiunii Mamaia în anii ’60 a fost rezultatul unui efort colectiv al inginerilor și arhitecților români, sub liderul vizionar Cezar Lăzărescu. Proiectul a fost menit să ofere nu doar cazare și divertisment, ci o experiență completă de reconectare cu natura, într-un cadru modern și bine organizat. Aceasta a făcut din Mamaia nu doar o destinație populară, ci un simbol al evoluției turismului românesc.