Sven-Goran Eriksson, fost selecționer al echipei naționale de fotbal a Angliei și un nume de rezonanță în fotbalul internațional, a încetat din viață la vârsta de 76 de ani, după o luptă îndelungată cu cancerul. Decesul său a fost confirmat de Bo Gustavsson, fostul său agent, și familia acestuia, marcând sfârșitul unei cariere impresionante și a unei vieți dedicate sportului rege.
Eriksson, care în ultima perioadă se confrunta cu o formă terminală de cancer, a murit înconjurat de familie și prieteni apropiați, la domiciliul său. Într-un mesaj transmis recent, Eriksson a reflectat la viața și moartea sa, îndemnându-i pe toți să păstreze amintirile pozitive: „Sper că, la final, oamenii vor spune: da, a fost un om bun. Să nu vă pară rău, doar să zâmbiți. Mulțumesc pentru tot, antrenorilor, jucătorilor, publicului, a fost fantastic. Aveți grijă de voi și de viața voastră. Și trăiți-o”.
Carierea lui Eriksson a început în 1979 la IFK Göteborg, unde a cucerit Cupa UEFA în 1982. A fost apoi selecționerul Angliei între 2001 și 2006, devenind primul străin care a ocupat această poziție. După aceea, a antrenat echipe naționale din Mexic, Coasta de Fildeș și Filipine, cât și numeroase cluburi de top, inclusiv Benfica, AS Roma, Fiorentina, Sampdoria, Lazio, Manchester City și Leicester.
Contribuția sa la fotbalul italian este deosebit de remarcabilă, câștigând cu Lazio titlul Serie A, două Cupe ale Italiei și două Supercupe ale Italiei, alături de o Cupă a Cupelor și o Supercupă a Europei. Sub îndrumarea sa, Lazio a devenit una dintre echipele de frunte ale perioadei respective. De asemenea, Eriksson a avut un rol esențial în dezvoltarea unor jucători de talie mondială, cum ar fi Alessandro Nesta și Roberto Baggio.
Moartea lui Sven-Goran Eriksson reprezintă pierderea unui personaj emblematic pentru fotbalul mondial, apreciat nu doar pentru rezultatele sale profesioniste, dar și pentru calitățile umane care l-au definit pe parcursul carierei.
