În România, deschiderea unei succesiuni după 10 ani de la decesul unei persoane poate genera costuri semnificative, datorită taxelor notariale crescute și procedurilor complexe de evaluare a bunurilor.
Succesiunea este esențială pentru a legaliza transferul de proprietate de la decedat la moștenitorii săi, fie ei legali sau testamentari, și include atât bunurile, cât și datoriile.
Procedura succesiunii se inițiază automat la decesul persoanei, iar moștenitorii trebuie să se adreseze unui notar public sau să demareze un proces judiciar pentru a revendica moștenirea.
Documentele necesare pentru acest proces includ certificatul de deces, actele de identitate ale moștenitorilor, actele de proprietate ale bunurilor, certificatul de atestare fiscală și, dacă există, testamentul.
Costurile pentru deschiderea unei succesiuni variază în funcție de valoarea masei succesorale și includ taxe notariale, taxe de timbru și costuri de înscriere în cartea funciară.
De exemplu, pentru o masă succesorală estimată la 15.000 de lei, taxa notarială este de aproximativ 150 de lei, iar la o valoare între 15.001 și 30.000 de lei, taxa este 150 de lei plus 1% din valoarea care depășește 15.000 de lei.
După un interval de 10 ani de la deces, costurile pot escalada semnificativ, inclusiv datorită taxelor de întârziere care pot ajunge până la 0,3% pentru fiecare an de întârziere, cu un plafon de 3% din valoarea masei succesorale. De asemenea, evaluarea bunurilor, necesară pentru actualizarea valorii lor la momentul deschiderii succesiunii, poate aduce costuri suplimentare.
În cazurile de deces ale unui părinte sau al unuia dintre soți, succesiunea este, de obicei, cerută de către copii sau soțul supraviețuitor.
În aceste situații, moștenirea se împarte conform legii: copiii și soțul supraviețuitor împart bunurile, cu specificația că partenerul supraviețuitor poate primi o cotă parte garantată, care nu poate fi mai mică de o treime din moștenire în cazul în care sunt mai mulți copii.
Finalizarea succesiunii presupune obținerea unui certificat de moștenitor, după stabilirea masei succesorale și evaluarea bunurilor. Aceste proceduri sunt vitale pentru clarificarea drepturilor de proprietate și pentru evitarea litigiilor legale ulterioare.